Categorie: Poezie

Poezia lui Codruț este o călătorie prin labirintul umanității, unde simplitatea se împletește cu complexitatea, trecutul se întrepătrunde cu prezentul și realul întâlnește irealul. Versurile sale ne conduc către adâncurile unui univers interior, unde emoția își găsește haine noi în cuvânt, iar gândurile devin actorii unui spectacol al inexprimabilului. Jocul poetic cu noțiunile de naștere și sfârșit creează o frescă emoțională unde miracolele și tragediile vieții se contopesc. Frumusețea se adună într-un mozaic de cuvinte și imagini care, chiar și sparte sau incomplete, conturează un spațiu al contemplării, în care ochiul devine capcana pregătită pentru capturarea și interpretarea lumii.

În acest peisaj liric, amintirea este un sanctuar al întoarcerilor, un spațiu în care timpul se contorsionează, scăpând de sub jugul regulilor obișnuite. Aici se rătăcesc și se regăsesc ființele pierdute, aici identitățile se risipesc și renasc. Toamna, cu ceața și metamorfozele ei, devine o scenă pe care se desfășoară un teatru al trecerii, punând în lumină trăsături efemere ale vieții și subliniind fragilitatea existenței. Acestea sunt doar câteva dintre conceptele pe care Codruț le redefinește în poezia sa.

Demersul său poetic ascunde o misiune subtilă: aceea de a ne îndemna să ne păstrăm umanitatea și sensibilitatea în mijlocul incertitudinii și anxietății, să trăim, să iubim și să simțim în cele mai pure și autentice moduri. Nu pot decât să vă invit să vă alăturați acestei explorări a sufletului uman, un pelerinaj spre inima frumuseții și a complexității vieții.

Norel Iacob

Redactor-șef revista „Semnele timpului”